- mulţíme
- s. f., g.-d. art. mulţímii; pl. mulţími
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mulţíme
Look at other dictionaries:
mulţime — MULŢÍME, mulţimi, s.f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de fiinţe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populaţiei; colectivitate. 3. (mat.) Ansamblu de… … Dicționar Român
domeniu — DOMÉNIU, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o… … Dicționar Român
grămadă — GRĂMÁDĂ, grămezi, s.f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ♢ expr. A cădea (sau a se prăbuşi) grămadă = a… … Dicționar Român
gloată — GLOÁTĂ, gloate, s.f. 1. (depr.) Mulţime (pestriţă) de oameni strânşi la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din ţărani. – Din sl. glota. Trimis de gall, 20.03.2008. Sursa: DEX 98 GLOÁTĂ s., adv.… … Dicționar Român
masă — MÁSĂ1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populaţiei. ♢ loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ♢… … Dicționar Român
puzderie — PUZDÉRIE, puzderii, s.f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la meliţare şi la scărmănare. ♢ expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulţime de fulgi, de stropi de ploaie, de… … Dicționar Român
spuză — SPÚZĂ, (rar) spuze, s.f. 1. Cenuşă fierbinte (amestecată cu jeratic). ♢ expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să şi creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. fig. Număr foarte mare, mulţime, droaie, grămadă; spuzeală. –… … Dicționar Român
armată — ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. fig … Dicționar Român
multitudine — MULTITÚDINE, multitudini, s.f. Mulţime (de oameni); număr mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezintă o problemă). – Din lat. multitudo, inis, fr. multitude. Trimis de ana zecheru, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 MULTITÚDINE s. 1. v.… … Dicționar Român
univoc — UNIVÓC, Ă, univoci, ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în întrebuinţări diferite. 2. (mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr o primă mulţime îi corespunde un singur element din a doua mulţime. – … Dicționar Român
